Cross over to the bright side of the world

Am avut astazi onoarea sa pasesc in atelierul unui foarte bun prieten si sa vad o parte din lucrarile pe care le va prezenta in toamna intr-o expozitie care sper ca va fi un real succes, asa cum merita. Trecad peste stilul picturilor si peste orice alte judecati mai mult sau mai putin critice, vreau sa spun ca mi se pare un lucru extraordinar sa iei o bucata de panza alba si sa o aduci la viata, sa transpui in ea miscare si sentimente, senzatii, trairi. Si dincolo de a vedea pictura expusa pe un perete, cred ca este minunat sa o vezi in locul in care a fost creata, printre pensule si palete, sa simti zbuciumul in petele din jur si mirosul de terebentina, sa vezi, poate, incercarile nereusite. Cred ca fiecare opera de arta este precum un copil, creatia precum nasterea. Cred ca este nemaipomenit sa poti sa spui cand te uiti in urma si te intrebi ce ai lasat trecand prin viata, ca ti-ai pus sufletul intr-o opera si ai daruit-o lumii, sa se poata bucura de ea. Ca ai dat ce ai avut mai bun si ca poti fi mandru de asta.
Stau si ma intreb eu ce am facut in ultimul timp de care sa fiu mandra... Tu te intrebi? Chiar daca nu gasim raspunsul atat de repede precum am vrea, cel putin facem un pas important.
La multe raspunsuri!

P.S. Am primit cadou o acuarela minunata. Multumesc! :)