Cross over to the bright side of the world

Recunosc cu mana pe inima: am mai mereu o melodie in cap, cand merg pe strada. Se schimba dupa stare, dupa sentimente, dupa vreme, dupa preferinte. Una singura revine mereu, indiferent de sezon, si-mi aduce zambetul be buze si soarele in suflet (da, da, mi se intampla des sa se uite lumea crucis la mine pe strada). Melodia asta este Macarale.
Enjoy…

Mergem ieri catre serviciu, minunadu-ma (injurand de mama focului :P) cum de n-a putut sa fie vremea asa de Paste, cand trecand prin fata Muzeului de Arta si aruncandu-mi privirea peste drum, sa mai admir o data i30-ul ala, atentia mi-a fost atrasa de minunata statuie ecvestra a lui Carol I, care, semnata de un alt sculptor, ce e drept, si-a reluat locul tronand maiestuos in fata Bibliotecii Centrale Universitare.

Frumos. Bucurestiul are nevoie de lucruri ca asta. Just made my day!

Astept sa iasa soarele si sa se trezeasca vara-mea, nu neaparat in ordinea asta, si ma invart pe blogurile unor amici, sa vad ce mai zic, ca acum asta e da new shit. Am uitat sa mai apasam pe sagetica sus a telefonului si apoi pe verde, sau sa pop-upuim la usa lor. Facem cat mai multe cat mai virtual, ca e mai comod… Ceea ce ma face tot mai hotarata sa-i limitez accesul la net copilului meu! Dar revenind, am gasit asta intr-un post mai vechi, si ma gandeam sa impart!:)

Multa fericire tuturor! Sa aveti parte numai de bine, de Inviere si in fiecare clipa, sa va bucurati de tot ce aveti si sa fiti fericiti si cu sufletul plin de lumina!

Un prieten mi-a amintit de asta. Multumesc!

Sa mai zica cineva ca nu e cel putin interesant sa locuiesti in Bucuresti! Sa va povestesc ziua mea.
M-am trezit de dimineata cu programul pus la punct, stiind clar cum o sa decurga ziua (ce amuzant). Am deschis calculatorul sa caut pe pmb adresele showroomurilor de la Toyota si Mazda. Mi-a pop-up-uit messengerul in fata cu prima schimbare de planuri. Asta e, se mai intampla. Mi-am notat adresele, ambele pe Iuliu Maniu, floare 
la ureche, zic. Zi frumoasa, insorita, o iau frumos la drum, pe jos pana la metrou ca mi-a expirat abonamentul la RATB, 
si cobor la Gorjului, ca asa scria pe harta, ca Toyota e la Gorjului. Mai tarziu am aflat ca era pasajul si nu statia de metrou.
Am urcat pe la prima iesire care mi-a aparut in cale, si am luat-o la picior drept inainte, cu gand sa gasesc un numar de strada pe vreo cladire. Mare gresala… Bineinteles ca primul numar l-am gasit pe un bloc, dupa ce am traversat trei 
stradute si am mers vreo 500 de metri. Eram pe partea gresita, dar era bine: nr. 69, Toyota era la 22. Am traversat 
bulevardul si am apucat directia in care presupuneam eu ca scad numerele, adica nu spre iesirea din oras. Am trecut 
de o piata, de o strada, de alte cateva alei, nici o adresa. In sfarsit ma apropii de un bloc cu gradinita in fata si-mi lungesc gatul sa vad ce scrie pe el. Stupoare! Era numarul 116! M-am gandit ca merg in directia gresita, 
fiindca nu era posibil sa fie asa mare diferenta intre numere, dar nestiind ce sa fac am mai mers pana la urmatorul 
bloc sa vad ce numar poarta. Era mai mic, asa ca am continuat sa merg… si sa merg… si iar sa merg… am trecut de o alta statie de metrou, am mai mers un pic pana intr-o intersectie blocata de prea mult trafic unde cu o privire 
triumfatoare am zarit Toyotele. M-am urcat in masinuta, am intors-o pe toate partile, e ok, dar nu mai e marea 
iubire care era inainte. Tipa cu care am vorbit, super draguta. Am intrebat-o tot felul de prostii, am uitat sa o intreb
unele… Am plecat cu lista exacta de intrebari pentru cei de la Mazda. Am coborat la metrou in statia pe langa care trecusem mai devreme insa metroul de abia plecase, asa ca am iesit si-am luat-o pe jos, ca doar ma stiti, n-am rabdare! Bai, lung mai e bulevardul asta. Lung nene, ca o pomana tiganeasca. La un moment dat cred ca am iesit din Bucuresti. Pe bune. Pe la Pacii pe acolo… Apoi am intrat din nou si am mai mers o bucata de drum. Nici o adresa pe nicaieri. Am intrebat undeva, era numarul 220, mai aveam pana la 246… In sfarsit am ajuns. Am zarit frumusetea pe geam, exact culoarea pe care o vreau. A intrat, m-am apropiat, exact motorizarea si dotarile pe care le vreau. Ce mai, dragoste la prima vedere. Dar ti-ai gasit sa ma lase cineva sa ma bucur de ea? Dupa un “va pot ajuta cu ceva” aruncat asa, imi spune Leo ca nu imi poate aduce masina (pe care o aveam la 3 cm in fata) decat in august. Si ca imi zice de 
la inceput ca sa nu imi fac sperante. Dupa ce mi-a trecut primul impuls de a-l strange de gat, i-am luat 
numarul de telefon si am plecat plouata, probabil ca o prevestire a ce avea sa urmeze, desi era soare si pasarelele cantau, asa cum imi place mie. M-am dus la munca, unde m-am distrat ca de obicei :D dupa care 
a-nceput sa ploua. Exact cand sa plec acasa.
Am asteptat sa se mai potoleasca si am iesit. In 3 minute a venit potopul, si cat am traversat calea Victoriei si am ajuns 
cu chiu cu vai la Biserica Alba sa ma adapostesc un pic m-a facut fleasca. A urmat un drum plin de peripetii, din care 
am rezultat eu cu adidasii plini de apa si uda pana la piele si mai mult daca se poate. Nu pot sa zic ca n-a fost amuzant. Sper numai sa nu racesc. Sa crezi tu Leo ca astept pana in august sa-mi aduci masina!
A da, va dati seama ca nu asa era planuita ziua mea…

Cateva poze sa va amuzati.

“Ioana, ce facem acum?”
“Ne plimbam.”
“A, da? Bine ca mi-ai spus si mie. Credeam ca ne antrenam cumva pentru maraton.”

Mi se intampla des. Sunt mereu pe fuga. Merg repede. Ma grabesc sa ajung undeva. Ma enerveaza la culme sa astept dupa alte persoane. Sunt agitata.

Probabil ca imi sta si putin in fire, poate daca eram ardeleanca n-as fi fost asa :). Dar cu siguranta, o mare parte din vina o are orasul, aglomeratia, faptul ca oriunde ai vrea sa ajungi esti nevoit sa pierzi cateva ore pe zi deplasandu-te. Incerc sa recuperez timpul asta pierdut, sa fac atat de mult cat se poate, sa exploatez fiecare secunda. Si sunt mereu in graba. Ma-ntreb daca asta nu ma face cumva sa pierd tocmai esentialul.

again, and again, and again…
Sorry n-am scanner! Si melodia care m-a inspirat (stati linistiti, nu e sk8er boy!), desi e
despre altfel de placi. Ideea generala e aceeasi!