Cross over to the bright side of the world

M-am mutat aici. Dar am pastrat atmosfera!
Zambiti cu toti dintii ca nu-i timp sa fim posomorati!!!

Selectii din bacul de anul asta…

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Ion sufera ca nu are pamînt dar o lipsa e ca macar în carte Rebreanu îl putea împroprietari.

Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.

Lebada moare de cîte ori cînta.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta…

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea.

Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.

Orheianu sta drept pe cal, de parca avea un bat înfipt undeva.

În “Amintiri” apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

În drama “Apus de soare” Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.

Ceahlaul este situat sus pe munte.

Cand citesc astea si altele asemenea, mai ca-mi vine sa cred ca sunt inventate de oameni rau-voitori. Dupa care ma uit prin istoria browserului si aleg un link la intamplare (haha, a se citi cocalari sau pitzipoance) si-mi dau seama ca e foarte posibil sa fie pe bune! Trist…

Inca un 13, inca un nou single de la The Cure de pe urmatorul lor album, ce va fi lansat pe 13 septembrie. Noul single se numeste Sleep When I’m Dead, si suna bine live. N-am auzit inca varianta inregistrata… Enjoy!

Am avut astazi onoarea sa pasesc in atelierul unui foarte bun prieten si sa vad o parte din lucrarile pe care le va prezenta in toamna intr-o expozitie care sper ca va fi un real succes, asa cum merita. Trecad peste stilul picturilor si peste orice alte judecati mai mult sau mai putin critice, vreau sa spun ca mi se pare un lucru extraordinar sa iei o bucata de panza alba si sa o aduci la viata, sa transpui in ea miscare si sentimente, senzatii, trairi. Si dincolo de a vedea pictura expusa pe un perete, cred ca este minunat sa o vezi in locul in care a fost creata, printre pensule si palete, sa simti zbuciumul in petele din jur si mirosul de terebentina, sa vezi, poate, incercarile nereusite. Cred ca fiecare opera de arta este precum un copil, creatia precum nasterea. Cred ca este nemaipomenit sa poti sa spui cand te uiti in urma si te intrebi ce ai lasat trecand prin viata, ca ti-ai pus sufletul intr-o opera si ai daruit-o lumii, sa se poata bucura de ea. Ca ai dat ce ai avut mai bun si ca poti fi mandru de asta.
Stau si ma intreb eu ce am facut in ultimul timp de care sa fiu mandra… Tu te intrebi? Chiar daca nu gasim raspunsul atat de repede precum am vrea, cel putin facem un pas important.
La multe raspunsuri!

P.S. Am primit cadou o acuarela minunata. Multumesc!

Suuuuuuuuper prestatia lui Nelly Furtado de la BestFest! Superba voce, superb show, superbi dansatori! Nota 1000! Bravo Nelly! Te mai asteptam!

Acum tre sa dorm cateva zile! (in visele mele, in realitate numai vreo 4 ore… cam asta e norma in ultima vreme…)

P.S. Check this out!

Azi e ziua sotiei proprietarului hotelului la care lucrez. Probabil ca implineste cam un secol, nu stiu exact. Ideea este ca e o mandra fiica a Tarii Sfinte si ca toti mandrii fii ai acestei preaminunate tari are muuulti multi bani. Si drept urmare si-a chemat toti prietnii sfinti pe meleagurile mioritice sa se chefuiasca in cea mai noua proprietate. Cam 300 de schulzi, abrahami si nevestele lor. Cu avioane personale si aeroportu’ lu Tiriac inchiriat, umplut pana la refuz cu flori si steaguri alb-albastre, cu ansamblu folcloric care sa-i incante, cu 50 de copilasi imbracati in costume populare, cu trei camioane pentru bagaje si 5 autocare care sa-i duca la hotel, cu fantani de ciocolata si mojitos. Asta numai pentru cele 20 de minute pe care le-au petrecut dezmortindu-se dupa ce au mers 2 ore cu avionul. A, si da, inca 100 de persoane invartindu-se in jurul lor… printre care si eu…
Dar a fost misto, m-am pozat cu avioanele lu’ Ion. Am stabilit pe care il (le) vreau. As fi stat printre avioanele alea toata ziua! Sigur, IN ar fi fost o optiune si mai buna!

E prea tare mailul asta pe care tocmai l-am primit de la prietena mea, asa ca m-am gandit sa il impart cu voi toti, cei nascuti in anii ‘80!

Nascuti in anii 80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea” , “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”,”Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au
strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, primii care
am vazut desene animate color si ne strangeam ca potarnichile cand auzeam genericul. Noi am purtat toate felurile de jeansi, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”. La gradinita am invatat poezii in romaneste,nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi, Twin Peaks, Dallas … si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne
provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele… singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la
scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam
la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam sa jucam
“Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam”
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor… Ultimii care am completat mii de oracole.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide
mancam. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV,noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori. Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !